Designul fiecărui tricou de fotbal ascunde un cod unic al orașului și o genă culturală. Roșul echipei Bayern München nu numai că reprezintă clubul, ci simbolizează și culoarea regională a Bavariei; roșul intens și auriul echipei Roma provin din istoria imperială a Orașului Etern. Designerii se concentrează din ce în ce mai mult pe încorporarea simbolurilor orașului în tricouri, cum ar fi modelul în formă de fagure de miere de pe tricoul de deplasare al lui Manchester City din 2022-23, care este inspirat de simbolul albinei lucrătoare a lui Manchester, comemorând revoluția industrială și solidaritatea orașului după atacurile teroriste din 2017.
Designul „tricourilor de fotbal” ale echipelor din America Latină este deosebit de expresiv din punct de vedere cultural. Dungile roșii și negre ale echipei Flamengo din Brazilia provin din influența italiană adusă de imigranții genovezi; Galbenul strălucitor al Americii din Mexic reflectă venerarea soarelui de către civilizația aztecă. Aceste modele depășesc simpla frumusețe vizuală și devin narațiuni vizuale care spun istoria imigrației urbane și a integrării culturale. În ultimii ani, au apărut și tricourile echipelor africane. Designul verde fluorescent al echipei naționale nigeriene la Cupa Mondială din 2018 încorporează modele tribale tradiționale și este aclamat drept „cel mai la modă tricou de fotbal”.
Designul localizat devine o nouă tendință în inovația „tricourilor de fotbal”. Unele cluburi lansează tricouri ediție specială, iar veniturile sunt folosite pentru proiecte comunitare locale; altele invită artiști locali să participe la design. Arsenal a lansat odată un tricou ediție comunitară conceput de studenți locali, iar tricoul ediție specială al lui Inter Milano folosește modelul cu vitralii al Domului din Milano. Aceste practici fac din „tricourile de fotbal” o legătură între cluburi și comunități și permit, de asemenea, fanilor să simtă o identitate regională mai profundă atunci când le poartă.